Tărâmul Sacru al Shambhala

Shambala este o oază de compasiune, iubire, libertate și lumină într-un deșert al ignoranței și al materialismului.

– Sahajananda

Există multe legende care înconjoară tărâmul sacru al Shambhalei. Unii l-au văzut ca pe un loc fizic. Un paradis/o eutopie ascunsă sus în Himalaya. Pentru alții, este un ținut misterios aflat în interiorul (aparent) gol al Pământului, accesat prin (aparentele) găuri de la polii nord și sud ai planetei.

Pentru alții, Tărâmul Shambhalei este un tărâm astral subtil. Un tărâm populat de ființe, dintre care unele au trăit cândva ca oameni pe pământ, care există ca emanații de iubire pentru umanitate. Se spune că aceste ființe ghidează dezvoltarea spirituală a umanității și au făcut-o de când există oameni.

Este poarta dintre lumea fizică și cea spirituală, ascunsă de cei cu inimile închise printr-o barieră psihică.

Cele mai ample scrieri despre Shambhala se găsesc în învățăturile tantrice budiste tibetane despre Kalachakra. Deși legendele în sine apar cu mult înaintea tradiției budiste a Tibetului.

În învățăturile Kalachakra se spune că doar cei care sunt „demni karmic” pot intra în acest tărâm pur. Însuși cel de-al 14-lea Dalai Lama, oferind inițierea în Kalachakra Tantra în 1985, spunea: „putem spune doar că este un tărâm pur, un tărâm pur din lumea oamenilor și, dacă cineva nu are meritul și asocierea karmică reală, nu poate ajunge cu adevărat acolo.”

Tărâmul sacru al Shambhalei este în mare parte învăluit în mister. Cunoașterea Shambhalei este ascunsă de legende greu de crezut și de povești alegorice/mitologice. Și totuși, un astfel de tărâm chiar există.

O recentă serie de Satsang ținută de maestrul spiritual și fondatorul Hridaya Yoga, Sahajananda, dezvăluie, cu o bogăție de înțelegere directă experiențială și teoretică, despre acest tărâm, rolul său în evoluția umanității și posibilitatea reală pe care oricare dintre noi o are de a face o conexiune directă, experiențială, cu Shambhala.

Acest articol este o combinație între rezumate ale ideilor exprimate de Sahajananda în serie și fragmente de cercetare suplimentară.

Ce este Shambhala?
Să începem prin a privi diversele nume și culturi prin și în care a apărut tărâmul sacru al Shambhalei.

Etimologie:

În sanscrită:
Sham = fericire, liniște
Bhala (bhal) = a dărui

În tibetană:
Bde’byung = sursa fericirii

Sursa fericirii este un nume dat Domnului Shiva. K’am-trul Rinpoche, un lama tibetan care a jucat un rol important în răspândirea învățăturilor despre Shambhala, se referă el însuși la Shambhala ca la ținutul ținut de Shiva.

Mitologia colectivă a umanității conține multe alte nume pentru acest tărâm. Inclusiv Agartha, Shangri-la, Tărâmul celor vii, ținutul interzis, ținutul apelor albe. Ținutul spiritelor radiante, ținutul focului viu, ținutul zeilor vii, ținutul apelor.

Multe culturi au scris despre o împărăție mistică subtilă care sprijină spiritual umanitatea. Hindușii vorbesc despre Paradesha, aryavarsha – ținutul din care au venit Vedele. Chinezii recunosc un ținut cunoscut sub numele de Hsi Tien. Aceste scrieri sunt anterioare budismului din Tibet. În Europa, celții vorbeau despre Avalon. Creștinii și evreii vorbesc despre grădina Edenului. Legendele ebraice se referă la „Luz”, un oraș subteran lângă un munte sacru, lăcașul nemuririi.

Putem vedea clar multe nume diferite și apariții istorice. Este evident că ideea unui tărâm special, secret și ascuns nu este străină umanității. Un tărâm de o asemenea însemnătate spirituală apare într-adevăr în multe culturi străvechi.

Numele în sine evocă grația
Numele în sine ne pictează o imagine a ceea ce înseamnă și ce a însemnat istoric un astfel de tărâm. Sahajananda subliniază că numele nu sunt doar detalii istorice de interes academic. Contemplarea numelui sub care este cunoscut tărâmul este o modalitate de a evoca legătura cu Shambhala.

De exemplu, cine nu ar fi inspirat de un ținut mitic numit ținutul focului viu? Cel puțin, pictează o imagine vie în minte. Și ce practicant de yoga nu ar fi imediat intrigat de un „ținut ținut de Shiva”?

Chiar și expresia „tărâmul sacru al Shambhalei” ne poate inspira profund.

Shambala este însăși expresia perfecțiunii, o manifestare ultimă a păcii și a armoniei, lăcașul celor care au mintea și sufletul pure. Care radiază compasiune și tânjesc după trezirea spirituală în beneficiul tuturor ființelor simțitoare.

– Sahajananda

Ca posibilitate a unui nou pământ
Sahajananda consideră că, în sensul cel mai rafinat al său, Shambhala este mai intimă decât un tărâm astral. El spune că este speranța de libertate care există în conștiința umană. Este lumina călăuzitoare care trăiește în fiecare ființă, ca acea cunoaștere că adevărul și libertatea sunt posibilități. Și ca disponibilitatea ființelor umane de a-și dedica viața pentru a căuta și a trăi adevărul și libertatea.

Din această perspectivă, legendele despre Shambhala sporesc aspirația spirituală. Ne inspiră să ne ridicăm sufletele deasupra mediocrității, egoismului și ignoranței. Direcționându-ne, în schimb, mintea și sufletul către eternitate.

Totuși, aceste legende sunt doar memento-uri. Poveștile ating și rezonează cu cunoașterea profundă din interiorul ființei noastre. Ne reamintesc că deja cunoaștem grația acestui tărâm subtil.

Sahajananda încurajează oamenii să nu se refere la Shambhala ca la un tărâm subtil. În schimb, el insistă că ar trebui cunoscută ca posibilitatea vie a acestei realități de a se manifesta în lumea noastră. El spune că Shambhala este o punte între pământ și cer, om și zeu. Că această punte ar trebui înțeleasă ca inima spirituală. Ca acea cunoaștere interioară a acelei realități.

Shambhala este, așadar, cunoașterea interioară a adevărului și dedicarea totală față de el. Credința și încrederea care pot manifesta acea realitate în această lume.

Ca loc fizic
De multe ori s-a afirmat că Shambhala este sau a fost un loc real, considerat de obicei a fi în estul Asiei, la nord de Tibetul modern. Potrivit unora, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofițeri naziști au fost trimiși în Himalaya pentru a căuta acest ținut misterios și puternic.

Potrivit Madame Blavatski, din societatea filosofică, a existat cândva o mare care acoperea ceea ce astăzi este deșertul Gobi. În mijlocul acelei mări se afla o insulă, asociată cu Atlantis. Locuitorii acestei insule au învățat cunoștințe și practici vechilor indieni.

Un elev hindus al ei susține că această societate străveche a transmis cunoștințele care mai târziu au devenit Vedele. Înțelegerile ezoterice care au alimentat ceea ce cunoaștem ca Yoga și Tantra au fost, de asemenea, transmise de acești Atlantians.

De asemenea, se teoretizează că undeva în Himalaya există o intrare secretă către interiorul pământului fizic. În această perspectivă, pământul este considerat gol în interior. Adânc în interiorul pământului se spune că există un regat numit Agartha. Locuitorii sunt ființe iluminate care ghidează umanitatea.

Ca tărâm astral
Potrivit legendei, Shambhala există ca un tărâm astral subtil. Este condusă de un rege binevoitor. Acest rege va apărea pentru a inaugura o epocă de aur atunci când lumea va fi căzut în război și lăcomie și totul va fi pierdut. Se spune că va fi însoțit de o armată mare care îi va învinge pe conducătorii corupți ai lumii.

Există adevăr în această înțelegere. Accesul la acest tărâm astral subtil poate fi făcut prin meditație, folosind yantra Shambhalei.

Ca arhetip al unei Sangha spirituale perfecte
O modalitate mai practică de a înțelege influența acestui tărâm asupra umanității este exprimată de Sahajananda. El consideră Shambhala arhetipul unei comunități spirituale perfecte. El spune că oriunde în lume ființele umane se adună și își dedică viața practicii spirituale, este o manifestare a înțelepciunii Shambhalei. Că influența acestui tărâm subtil se exprimă prin intenția pură a comunităților spirituale de a înălța și sprijini umanitatea.

n

Frunzele de palmier și tărâmul sacru al Shambhalei
La My Palm Leaf, lucrăm cu profețiile Palm Leaf. Considerăm că ele sunt, în sine, expresii ale grației tărâmului Shambhala.

Aceste frunze au fost scrise cu secole în urmă de aceiași Saptarishi care au scris Vedele. După cum am văzut, Vedele sunt ele însele expresii ale înțelepciunii Shambhalei. Au fost compuse pentru a ghida umanitatea pe măsură ce coboram în epoca Kali Yuga.

Scopul principal al citirilor Palm Leaf nu este de a transmite informațiile conținute în ele. Profețiile Palm Leaf acționează ca un mediu pentru a conecta oamenii la înțelepciunea Shambhalei.

Ele ne reamintesc, în primul rând, că grația ne este accesibilă. Că îndrumarea și sprijinul sunt mereu la îndemână. Și ne reamintesc să avem încredere. Să avem încredere în posibilitatea Iubirii, Adevărului și Libertății ca realități vii pe acest pământ.

În mod special, practica pujas recomandate în frunze facilitează un fel de conexiune aparte. Una care se formează între căutător și deitate.

CONCLUZIE

Învățăturile și legendele despre Shambhala sunt multe lucruri. Frumoase, inspiratoare, misterioase. Sunt, de asemenea, oarecum neclare în multe aspecte. Tărâmuri astrale subtile și regate vechi, avansate, ascunse sus în munți sau îngropate în interiorul (gol al?) Pământului pot fi puțin în afara tiparelor pentru unii.

Totuși, cu toții știm în inimile noastre că modul în care trăim pe acest pământ nu este pe deplin coerent. Știm, în adâncul nostru, că există un lucru numit libertate lucidă și completă. Știm că o lume și o societate bazate pe încredere totală, iubire și deschidere sunt posibile.

În esența lor, legendele despre Shambhala ne reamintesc acest lucru. Lăsând la o parte inițierile mistice, cel puțin pentru moment, legătura cu acel tărâm se află în esență în interiorul nostru. În acea cunoaștere interioară intimă.

Există multe moduri de a te conecta cu acea credință și de a o amplifica. Într-adevăr, calea spirituală este, în esență, o călătorie dinspre, către și în acea credință. Și una dintre aceste căi este disponibilă chiar aici, prin grația profețiilor Palm Leaf.