Tărâmul sacru din Shambhala

Există multe legende care înconjoară tărâmul sacru Shambhala. Unii au văzut-o ca pe o locație fizică. Un paradis/eutopie ascuns în Himalaya. Pentru alții, este un tărâm misterios în interiorul pământului (aparent) gol, la care se accede prin găurile (aparent) de la polii nord și sud ai planetei.

Pentru alții, Tărâmul Shambala este un tărâm astral subtil. Un tărâm populat de ființe, dintre care unele au trăit cândva ca oameni pe pământ, care există ca emanații ale iubirii pentru umanitate. Ei spun că aceste ființe ghidează dezvoltarea spirituală a umanității și că au făcut acest lucru de când există oameni.

Cele mai ample scrieri despre Shambala se găsesc în învățăturile tantrice budiste tibetane despre Kalachakra. Deși legendele în sine apar cu mult mai devreme de Tradiția budistă din Tibet.

În învățăturile Kalachakra se spune că numai cei care sunt “demni din punct de vedere karmic” pot intra în acest tărâm pur. Însuși cel de-al 14-lea Dalai Lama, în timp ce oferea inițierea în Kalachakra Tantra în 1985, a spus: “Putem spune doar că este un tărâm pur, un tărâm pur în tărâmul uman și, dacă nu ai meritul și asocierea karmică reală, nu poți ajunge acolo.”

Tărâmul sacru al Shambalei este în mare parte învăluit în mister. Cunoașterea Shambhalei este întunecată de legende greu de crezut și de povești alegorice/mitologice. Și totuși, un astfel de tărâm există.

O serie recentă de Satsang-uri realizate de maestrul spiritual și fondatorul Hridaya Yoga, Sahajananda, expune cu o bogăție de înțelegere direct experiențială și teoretică despre acest tărâm, rolul său în evoluțiile umanității și posibilitatea reală pe care o are oricare dintre noi de a face o conexiune directă, experiențială cu Shambhala.

Acest articol este o combinație de rezumate ale ideilor exprimate de Sahajananda în această serie, plus fragmente de cercetare suplimentară.

Ce este Shambhala?
Să începem prin a examina diferitele nume și culturi, prin și în care a apărut tărâmul sacru al Shambalei.

Etemologie:

În sanscrită:
Sham = fericire liniște fericire
Bhala (bhal) = a da

În tibetană:
Bde’byung = sursa fericirii

Sursa fericirii este un nume dat Domnului Shiva. K’am-trul Rinpoche, un lama tibetan care a jucat un rol important în propagarea învățăturilor din Shambhala, se referă el însuși la Shambhala ca fiind pământul deținut de Shiva

Mitologia colectivă a umanității conține multe alte nume pentru acest tărâm. Inclusiv Agartha, Shangri-la, Tărâmul celor vii, Tărâmul interzis, Tărâmul apelor albe. Țara spiritelor radiante, țara focului viu, țara zeilor vii, țara apelor.

Multe culturi au scris despre un regat subtil mistic care susține spiritual umanitatea. Hindușii vorbesc despre Paradesha, aryavarsha – pământul din care au venit vedas. Chinezii recunosc un ținut cunoscut sub numele de Hsi Tien. Aceste scrieri sunt anterioare budismului din Tibet. În Europa, celții vorbeau despre Avalon. Creștinii și evreii vorbesc despre grădina Edenului. Legendele ebraice se referă la “Luz”, un oraș subteran aflat în apropierea unui munte sacru, locuință a nemuririi.

Putem vedea în mod clar multe nume diferite și apariții istorice. Este clar că ideea unui tărâm ascuns special, secret, nu este necunoscută umanității. Un tărâm cu o asemenea semnificație spirituală apare într-adevăr în multe culturi antice.

Numele în sine evocă harul
Denumirile în sine ne oferă o imagine a ceea ce înseamnă și a însemnat din punct de vedere istoric un astfel de tărâm. Sahajananda subliniază că numele în sine nu sunt doar detalii istorice de interes științific. Contemplarea numelui sub care este cunoscut tărâmul este o modalitate de a evoca legătura cu Shambhala.

De pildă, cine nu este inspirat de un ținut mitic numit țara focului viu? Cel puțin, îți pictează o imagine vie în minte. Și ce practicant de yoga nu ar fi imediat intrigat de un “pământ ținut de Shiva”.

Chiar și expresia “tărâmul sacru din Shambhala” ne poate inspira profund.

Ca și posibilitatea unui nou pământ
Sahajananda consideră că, în sensul său cel mai rafinat, Shambhala este mai intimă decât un tărâm astral. El spune că este speranța de libertate care există în conștiința umană. Este lumina călăuzitoare care trăiește în fiecare ființă, ca o cunoaștere a faptului că adevărul și libertatea sunt posibilități. Și ca dorință a ființelor umane de a-și dedica viața pentru a căuta și a trăi adevărul și libertatea.

Din această perspectivă, legendele din Shambala sporesc aspirația spirituală. Ele ne inspiră să ne ridicăm sufletele deasupra mediocrității, egoismului și ignoranței. Îndreptându-ne în schimb mințile și sufletele spre veșnicie.

Cu toate acestea, aceste legende sunt doar niște amintiri. Poveștile ating și rezonează cu cunoașterea profundă din ființa noastră. Ele ne amintesc că deja cunoaștem harul acestui tărâm subtil.

Sahajananda îi încurajează pe oameni să nu se refere la Shambhala ca la un tărâm subtil. În schimb, el insistă ca ea să fie cunoscută ca posibilitatea vie a acestei realități de a se manifesta în lumea noastră. El spune că Shambhala este o punte între pământ și cer, între om și Dumnezeu. Că acest pod trebuie înțeles ca fiind inima spirituală. Ca și cunoașterea interioară a acestei realități.

Shambhala este, așadar, cunoașterea interioară a adevărului și dedicarea completă față de acesta. Credința și încrederea care pot manifesta acea realitate în această lume.

Ca locație fizică
De multe ori s-a afirmat că Shambala este sau a fost o locație reală, considerată de obicei ca fiind în Asia de est, la nord de Tibetul de astăzi. Potrivit unora, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ofițeri naziști au fost trimiși în Himalaya pentru a căuta acest pământ misterios de puternic.

Potrivit doamnei Blavatski, de la societatea filosofică, a existat cândva o mare care acoperea ceea ce este acum deșertul Gobi. În mijlocul acelei mări se afla o insulă, asimilată cu Atlantida. Locuitorii acestei insule au predat cunoștințe și practici indienilor antici.

Un student hindus al ei susține că această societate antică a predat cunoștințele care au devenit mai târziu Vedele. Înțelegerile ezoterice care au alimentat ceea ce cunoaștem sub numele de Yoga și Tantra au fost, de asemenea, predate de acești atlanți.

De asemenea, se presupune că undeva în Himalaya există o intrare secretă în interiorul pământului fizic. Din această perspectivă, pământul este considerat gol. În adâncul pământului se spune că există un regat numit Agartha. Locuitorii sunt ființe iluminate care ghidează omenirea.

În calitate de Tărâm Astral
Conform legendei, Shambhala există ca un tărâm astral subtil. Este condusă de un rege binevoitor. Acest rege va apărea pentru a inaugura o epocă de aur, când lumea a căzut în război și lăcomie și totul este pierdut. Se spune că va fi însoțit de o armată numeroasă care îi va învinge pe conducătorii corupți ai lumii.

Există un adevăr în această înțelegere. Accesul la acest tărâm astral subtil se poate face prin meditație, folosind yantra Shambhala.

Ca arhetip al unei Sangha spirituale perfecte,
Un mod mai practic de a înțelege influența acestui tărâm asupra umanității este exprimat de Sahajananda. El consideră Shambhala arhetipul unei comunități spirituale perfecte. El spune că orice loc din lume în care ființele umane se adună și își dedică viața practicii spirituale este o manifestare a înțelepciunii Shambalei. Că influența acestui tărâm subtil se exprimă prin intermediul intenției pure a comunităților spirituale de a înălța și sprijini umanitatea.

Frunzele de palmier și tărâmul sacru din Shambhala
La My Palm Leaf, lucrăm cu profețiile frunzei de palmier. Considerăm că ele însele sunt expresii ale harului tărâmului Shambhala.

Aceste frunze au fost scrise cu secole în urmă de același Saptarishi care a scris Vedas. După cum am văzut acum, Vedas înseși sunt expresii ale înțelepciunii lui Shambhala. Ele au fost compuse pentru a ghida omenirea în timp ce coboram în era Kali Yuga.

Scopul principal al citirilor frunzelor de palmă nu este acela de a transmite informațiile conținute în ele. Profețiile frunzelor de palmier acționează ca un mijloc de conectare a oamenilor la înțelepciunea Shambhala.

Ele ne amintesc în primul rând că harul ne este disponibil. Că îndrumarea și sprijinul sunt întotdeauna disponibile. Și ne reamintesc să avem încredere. Să avem încredere în posibilitatea ca Iubirea, Adevărul și Libertatea să fie realități vii pe acest pământ.

Mai exact, practicarea pujas-urilor recomandate în frunze facilitează un tip special de conexiune. Una care se formează între căutător și divinitate.

CONCLUZIE

Învățăturile și legendele lui Shambhala sunt multe lucruri. Frumoasă, inspirată, misterioasă. De asemenea, acestea sunt oarecum neclare în multe aspecte. Tărâmurile astrale subtile și regatele antice, avansate, ascunse în munți sau îngropate în interiorul Pământului (găurit?) pot fi un pic în afara cutiei pentru unii.

Totuși, cu toții știm în inima noastră că modul în care trăim pe acest pământ nu este în totalitate coerent. Știm în adâncul sufletului nostru că există o libertate lucidă și deplină. Știm că o lume și o societate bazate pe încredere totală, iubire și deschidere sunt posibile;

În esența lor, legendele din Shambhala remind us of this. Lăsând la o parte inițierile mistice, cel puțin deocamdată, conexiunea cu acel tărâm se află, în esență, în interiorul nostru. În acea cunoaștere interioară intimă.

Există multe modalități de a ne conecta și de a amplifica această credință. Într-adevăr, calea spirituală este, în esență, o călătorie dinspre, spre și în această credință. Iar una dintre aceste modalități este disponibilă chiar aici, prin intermediul Harul profețiilor frunzei de palmier.