Invatatura non-dualitatii si practica auto-cercetarii sunt astazi extrem de populare. Exista zeci de profesori care tin exclusiv satsang-uri. Fiecare promoveaza un stil de cercetare spirituala inspirat din viata si invatatura lui Sri Ramana Maharshi.
\n\n\n\nSri Ramana Maharshi este, fara indoiala, unul dintre cei mai influenti profesori spirituali ai epocii noastre moderne. De fapt, multi ar spune ca este unul dintre cei mai influenti profesori spirituali din toate timpurile.
\n\n\n\nUnul dintre cei mai cunoscuti dintre acesti profesori este Sri Mooji Baba. Mooji este un ucenic al lui Papaji, care a fost el insusi un ucenic direct al lui Sri Ramana.
\n\n\n\nCine este Sri Ramana Maharshi?
Bhagavan Sri Ramana Maharshi s-a nascut Venkataraman Iyer la 30 decembrie 1879.
Mesajul sau era incredibil de simplu, direct si limpede. Nimeni nu poate supraevalua importanta vietii si invataturii lui Sri Ramana Maharshi. Relevanta si importanta sa pentru cautarea spirituala moderna este echivalenta cu cea a lui Buddha. El a elucidat invatatori profunde si, cel mai important, exceptional de accesibile despre auto-cercetare.
\n\n\n\nRamana abia a rostit un cuvant in cea mai mare parte a vietii sale. Preferand in schimb transmiterea directa a intelepciunii prin prezenta sa tacuta. Cu toate acestea, ucenicii sai au inregistrat putinul pe care il spunea. Au facut copii ale lucrurilor pe care le-a scris si au compilat multe carti cu invatatura sa.
\n\n\n\n
VIATA LUI BHAGAVAN RAMANA
Dupa toate relatarile, inclusiv propria sa, era un copil foarte obisnuit. Nu manifesta nicio inclinatie spirituala specifica. Cu toate acestea, la tanara varsta de 16 ani, o frica subita de moarte l-a cuprins pe tanarul Venkataraman.
\n\n\n\nAceasta frica a declansat un profund proces de cercetare a naturii a ceea ce moare. La randul sau, aceasta cercetare a dus la o intelegere experientiala directa a ceea ce nu moare. Adica spiritul, sau purul (neconditionatul) “Eu Sunt”.
\n\n\n\nAceasta experienta a simtului “Eu” a devenit focusul central si unic al invataturii lui Bhagavan Ramana.
\n\n\n\nDESPRE TREZIREA SA
\n\n\n\n“Intr-o zi stateam singur la primul etaj al casei unchiului meu. Eram in sanatatea mea obisnuita. Rareori aveam vreo boala. Eram un dormitor greu. … Asa ca, in acea zi, in timp ce stateam singur acolo, nu era nimic in neregula cu sanatatea mea. Dar o frica subita si inconfundabila de moarte m-a cuprins. Am simtit ca urmeaza sa mor.
\n\n\n\nPRIMA AUTO-CERCETARE
\n\n\n\nDe ce ar fi trebuit sa simt asa nu poate fi explicat acum prin nimic simtit in corpul meu. Nici nu mi-am putut explica atunci. Nu m-am straduit totusi sa descopar daca frica era intemeiata. Am simtit “urmeaza sa mor” si imediat am inceput sa ma gandesc ce ar trebui sa fac. Nu am dorit sa consult medici, batrani sau chiar prieteni. Am simtit ca trebuie sa rezolv problema eu insumi chiar acolo si atunci.
\n\n\n\nSocul fricii de moarte m-a facut imediat introspectiv, sau “introvertit”.
\n\n\n\nMi-am spus mie insumi mental, adica fara a rosti cuvintele: “Acum, moartea a venit. Ce inseamna asta? Ce este cel care moare? Acest corp moare.” Am dramatizat imediat scena mortii. Mi-am intins membrele si le-am tinut rigide ca si cum rigiditatea cadaverica s-ar fi instalat. Am imitat un cadavru pentru a da un aer de realitate investigatiei mele ulterioare.
\n\n\n\nMi-am tinut respiratia si mi-am tinut gura inchisa, apasand buzele strans impreuna pentru ca niciun sunet sa nu poata scapa. Sa nu fie rostit cuvantul “Eu” sau orice alt cuvant! “Ei bine,” mi-am spus eu insumi, “acest corp este mort. Va fi dus tara la locul de ardere si acolo ars si redus la cenusa. Dar odata cu moartea acestui corp, sunt “Eu” mort? Corpul este “Eu”? Acest corp este tacit si inert. Dar simt toata forta personalitatii mele si chiar sunetul “Eu” in interiorul meu, – separat de corp.
\n\n\n\nREVELATIA
\n\n\n\nAsadar, “Eu” sunt un spirit, un lucru care transcende corpul. Corpul material moare, dar spiritul care il transcende nu poate fi atins de moarte. Sunt, prin urmare, spiritul nemuritor.”
\n\n\n\nToate acestea nu au fost un simplu proces intelectual, ci au aparut in fata mea viu ca adevar viu, ceva ce am perceput imediat, fara niciun argument aproape. “Eu” era ceva foarte real, singurul lucru real in acea stare, si toata activitatea constienta care era legata de corpul meu era centrata pe aceasta. “Eu” sau “sinele” meu tinea focusul atentiei printr-o fascinatie puternica din acel moment inainte. Frica de moarte disparuse odata si pentru totdeauna. Absorbtia in Sine a continuat din acel moment pana in prezent. Alte ganduri pot veni si pleca ca diferitele note ale unui muzician, dar “Eu” continua ca nota de baza sau fundamentala sruti care insoteste si se amesteca cu toate celelalte note.
\n\n\n\nIndiferent daca corpul era angajat in vorbit, citit sau orice altceva, eram inca centrat pe “Eu”.”
\n\n\n\nExtras din cartea ‘Ramana Maharshi: His Life’ de Gabrielle Ebert
\n\n\n\n
VIATA DUPA TREZIRE
\n\n\n\nAceasta experienta remarcabila a avut un impact transformator asupra tanarului Ramana. La sase saptamani dupa acest eveniment, a luat ultimele 5 rupii pe care le-ar atinge in viata sa. Si-a parasit casa parintilor si a plecat in cautarea unui munte sacru numit Arunachala.
\n\n\n\nCand a ajuns la Arunachala, a incetat sa mai vorbeasca (si nu ar mai rosti un cuvant timp de mai mult de 10 ani). La inceput, a stat in temple la poalele muntelui absorbit in meditatie.
\n\n\n\nIn cele din urma, s-a mutat intr-o pestera pe latura muntelui numita Virupaksha. Acolo a ramas meditand timp de aproximativ 20 de ani. Viata si invatatura lui Sri Ramana Maharshi reflecta profund aceasta dedicare meditatiei asupra adevarului realitatii.
\n\n\n\n“Priveste, acolo [Arunachala] sta ca si cum ar fi lipsita de simtire. Misterioasa este calea in care actioneaza, dincolo de orice intelegere umana. Din copilaria mea nereflectata, imensitatea lui Arunachala stralucise in constiinta mea, dar chiar si atunci cand am aflat de la cineva ca era doar Tiruvannamalai, nu i-am realizat semnificatia. Cand mi-a linistit mintea si m-a atras catre ea si m-am apropiat, am vazut ca era liniste absoluta.”
\n\n\n\n– Sri Ramana Maharshi – Despre Arunachala
\n\n\n\nRecunoscand starea foarte speciala a tanarului Venkataraman, un numar de sadhus au inceput sa se adune in jurul sau. Aveau grija de nevoile sale corporale in timp ce el ramanea absorbit in stari meditative profunde. De asemenea, sedeau in tacere cu el si derivau multa inspiratie si intelegere din profunzimea prezentei sale tacute.
\n\n\n\n
Cine sunt eu? Nu corpul, pentru ca se descompune; nu mintea, pentru ca creierul se va descompune odata cu corpul; nu personalitatea, nici emotiile, caci acestea vor disparea si ele odata cu moartea.
\n\n\n\n– Sri Ramana Maharshi
\n\n\n\nRamana a meditat aproape continuu fara sa vorbeasca timp de aproximativ 10 ani. Pana in acel moment, reputatia sa incepuse sa se raspandeasca. Ulterior, practicantii spirituali calatoreau distante lungi pentru a petrece timp in prezenta inteleptului tacit.
\n\n\n\nRamana raspundea ocazional la intrebari in scris. Una dintre primele sesiuni de intrebari si raspunsuri cu inteleptul tacit a fost inregistrata si publicata ca cartea “Cine sunt eu?”.
\n\n\n\nGanapati Muni s-a apropiat de Sri Ramana pentru instructie spirituala. Primind invatatura despre auto-cercetare, Ganapati s-a simtit profund miscat. El a numit apoi inteleptul tacit Sri Bhagavan Ramana Maharshi. De atunci, a fost cunoscut cu acest nume.
\n\n\n\nPRIMA INVATATURA ROSTITA A LUI SRI RAMANA
\n\n\n\nPrima data cand Ganapati Muni a vizitat pestera lui Sri Ramana, a pus o intrebare despre tapas, disciplina yogica.
\n\n\n\n“Tot ce trebuia citit, am citit. Chiar si Vedanta Sastra [scripturile sacre ale Vedantei] le-am inteles pe deplin. Am practicat japa cat am dorit. Cu toate acestea, pana in prezent nu am inteles ce este tapas. Prin urmare, am cautat refugiu la picioarele tale. Te rog, lumineaza-ma despre natura tapas-ului.”
\n\n\n\nTimp de 15 minute, Sri Ramana a privit in tacere in ochii lui Ganapati Muni. Conform stilului sau obisnuit de predare prin transmisie tacuta. Cu toate acestea, agitatul Ganapati Muni nu a putut primi invatatura si l-a implorat pe Sri Ramana sa il ajute in continuare.
\n\n\n\nBhagavan Ramana a raspuns:
\n\n\n\n“Daca cineva urmareste de unde izvoraste aceasta notiune de “Eu”, mintea va fi absorbita in aceea. Acesta este tapas. Daca o mantra este repetata si atentia este indreptata catre sursa din care se produce sunetul mantrei, mintea va fi absorbita in aceea. Acesta este tapas.”
\n\n\n\nAceasta a fost prima data cand Sri Ramana a raspuns la o intrebare cu cuvinte rostite.
\n\n\n\n“Du-te! Unde as putea merge? Voi fi intotdeauna aici.”
\n\n\n\n– Sri Ramana Maharshi – Vorbind despre propria sa moarte
\n\n\n\nMOARTEA LUI BHAGAVAN SRI RAMANA MAHARSHI
\n\n\n\nBhagavan Sri Ramana Maharshi a murit, sau si-a parasit corpul fizic pe 14 aprilie 1950.
\n\n\n\nA murit de un tip deosebit de dureros de cancer. A exprimat ca exista ceva durere si dificultate in corpul sau. Cu toate acestea, a ramas calm si lucid pana la sfarsitul vietii sale fizice.
\n\n\n\nA continuat sa ofere darshan pana la sfarsitul vietii sale.
\n\n\n\nMOARTEA LUI SRI BHAGAVAN RAMANA, IN CUVINTELE INGRIJITORULUI SAU
\n\n\n\nEra o alta problema. Devotii doreau sa aiba darshan-ul Guru-lui lor.
\n\n\n\nNu doream sa le provoc mana refuzandu-le un ultim darshan al Guru-lui lor. I-am rugat sa vina intr-o coada si sa nu puna intrebari sau sa astepte cuvinte de intelepciune de la Bhagavan.
\n\n\n\nDarshan-ul a continuat pana la ora 17. Devotii au venit in numar mare si, desi politia mentinea coada miscandu-se rapid, se intorceau si stateau din nou la coada, plangand si vaicaind. Era o priveliste care m-a miscat foarte profund.
\n\n\n\nVazand dificultatea pe care o experimenta Bhagavan, am tras un paravan si nu am mai permis niciun darshan. O. P. Ramaswani Reddiyar a venit, si i-am spus ca poate intra, dar el a refuzat. Vazand cat de mult suferea corpul lui Bhagavan, O. P. Reddiyar le-a cerut devotilor sa cante “Aksharamanamalai”. A facut acest lucru deoarece corpul lui Bhagavan suferea si nu dorea ca nimeni sa observe asta.
\n\n\n\nBhagavan mi-a spus ca un Jnani nu-i pasa cum este lasat corpul sau, deoarece ideea de corp a murit deja. Doar pentru ochiul neajutat Bhagavan suferea. In realitate nu exista suferinta deoarece Bhagavan nu avea dehatma buddhi (ideea “Eu sunt corpul”).
\n\n\n\nMOMENTELE FINALE
\n\n\n\nAu fost asezate multe perne pentru a-i sprijini capul si El statea cu picioarele intinse. Deodata, Bhagavan mi-a cerut sa-l asez in postura padmasana, si in acea postura ultimul rasuflare a iesit din el, si a ramas nemiscat.
\n\n\n\nCand Bhagavan a parasit corpul, eu tinam capul, si Subramanian statea langa mine. Priveam la fata lui Bhagavan, si cand falca inferioara a cazut, am stiut ca a parasit corpul. Femeile de afara au simtit cumva si, batandu-se in piept, au incercat sa intre si sa aiba un ultim darshan. Dar politia a impiedicat-o. Am ajutat la ducerea corpului la Mandapam-ul templului mamei. Serviciul meu fata de Bhagavan s-a incheiat acolo.
\n\n\n\n\n\n\n\nCONCLUZIE
Iarasi si iarasi, in viata si invatatura lui Sri Ramana Maharshi, vedem o viata de umilinta, slujire, intelepciune transparenta si gratie.
Sa serveasca aceste povesti si exemple ca puncte de reflectie. Sa ne inspire pe toti sa traim o viata urmand acest exemplu. O devotiune neconditionata fata de cea mai profunda cunoastere experientiala a adevarului disponibila noua.
\n\n\n\n\n



